arici

Legea lui Murphy este omniprezentă.

da, aţi auzit bine, legea, de fapt legile lui Murphy sunt omniprezente, însoţindu-mă peste tot, la orice pas, ca o belea, o vrajă interminabilă. de aia sunt dămblăgit; pentru că, atunci când mă duc şi eu, cu gânduri paşnice, la biblioteca judeţeană, aflu că, după două ore de mers prin frig, dezorientat, înjurând de mamă vântul de decembrie şi zilele Dochiei, rugând-mă zeilor să arunce şapca aia nouă, călduroasă, cumpărată foarte recent, peste capul meu, având halucinaţii şi fantezii erotice cu şapca în cauză, şi cumpărând diverse plăcinte cu cartofi (preferatele mele) pe drum, aflu, în fin, că tot drumul meu a fost în zadar, pentru că n-am buleti (sau copie după cel al părinţiolor)!!!!! la naiba! :(.. şi cât de frumoasă era biblioteca aia imensă, “europeană” cu covor roşu şi garderobă obligatorie..

eh, dar asta e viaţa, câteodată e nevoie şi de sacrificii; sacrificii tembele, idioate, făcute forţat, la care sperai să nu ajungi, sacrificii precum cel de a renunţa la orice tramvai valabil, pentru că eşti între două staţii [a se vedea ante*9-penultima frază] (sic, sic sic!!!), şi nu mai are rost. sau alte feluri de sacrificii. să vă mai zic? bine..
păi, ar mai fi şi sacrificiul de vineri, aka “ce dracu’ mai e şi asta?”. e vorba de sacrificiul care constă în datul jos la staţia la care vrei să cobori (bine, o să ziceţi, asta e ceva normal), întâlnitul, în drum spre uşa de coborâre cu vreo 10-15 tipi în uniforme albastre, nevoitul de a prezenta abonamentul, negăsitul acestuia. dap, chiar s-a întâmplat. vineri. şi cum nenea ăla, mai bătrân oleacă, şi cu perciunii de barbă în stilul Elvis (arăta ca un comunist), nu mă lăsa în pace, eu am continuat să caut, frenetic, vreo urmă de act prin ghiozdan. ioc. şi, culmea, tocmai în ziua aceea uitasem şi carnetul acasă.
bun, aşa a văzut arici cum e să fii dat jos. şi a văzut şi cum e să-ţi fie luate datele personale, numele, şcoala, adresa, etc. şi doar datorită licăririi sincere din ochi, nenea s-a lăsat convins să mă lase acasă, şi în 20 de minute să revin cu abonamentul în cauză. şi am revenit. phew. am scăpat.
chestia e că, cu câteva zile înainte de asta, tot la coborârea din tram, am văzut o tanti, de la spate. tanti asta era ajutată de alte două să meargă spre un magazin de pe trotuar. la început nu am înţeles care e faza, dar dup-aia, s-a întors şi i-am văzut faţa plină de sânge. se pare că se lovise la frunte, şi, între timp, mai veneau şi altele, cu suluri de hârtii & stuff. iar, după ce s-a aşezat pe o bordură, tanti a vrut să-şi pună ochelarii, asta fiind prima ei grijă. dkahofhieljaokhjuihazyeqw! :|. trebuie să fi apărut şi la tvs.

revenim după pauză, doamnelor şi domnilor. şi nu uitaţi: nu lăsaţi sacrificiile să vă conducă viaţa!

asdf

This entry was posted on Tuesday, March 18th, 2008 at 8:45 pm and is filed under Rrromânia, nimicuri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.