arici

Sau, cum zic unii, “La mulţi ani de 1 mai!”

Sau chiar “mă, 1 mai prost ca tine n-am văzut!”

Pe scurt, celebrăm o sărbătoare (pleonasm?!) fost comunistă, în prezent motiv pentru o zi liberă, concediu nemeritat. Ce păcat că coincide cu vacanţa pascală, nu?

Noi să fim sănătoşi şi să trăim! [Şi să murim. Şi posibil să ajungem în rai/iad, conform teoriei creştine. Conform teoriei budiste, habar n-am. Conform teoriei ateiste, devenim compost pentru copaci. De ce? ca să se tipărească Bibla pe noi. Cum zice şi Wikipedia. Şi Uncyclopedia. Gata. Period. (Link?)]

Pentru că stimabilul prezent subsemnat arici s-a săturat de urarea “Paşte fericit“, care ne aminteşte tuturor de vechiul banc, ilustrat cum nu se poate mai bine de stimabilul Ariel, a inventat o nouă urare, ca o continuare a primei, şi anume “Pe câmpul înverzit!”.

Da, bravi creştini, războinici ai luminii şi adoratori ai lui nea’ Jiji. Aceasta va fi noua urare naţională, brevetată chiar de mine, azi 25 (26? 27? habar n-am, computerul arată una, calendarul alta, ziarul alta) aprilie, pentru a marca împlinirea a 2008-33 = câţi ani? de la moartea şi învierea lui Isus. Că şi ăştia sunt aproximativi, cercetătorii ne arată cum greşeau cronologii din vremea aia, şi astfel se pare că sunt vreo 4-5 ani ± 2008 (ce tare, scriu din anul 2013 şi nici măcar nu ştiu cum e în epoca asta).

Ce chestie. Ca popor calificat de presupuşi ortodocşi credincioşi ce suntem, nici nu mai sărbătorim ca lumea. Românu’ se duce şi el la biserică, ca “din an în paşte”, să stea cuminte şi să asculte liturghia, sau ce se ascultă, că nu ştiu, nu sunt ortodox. Apoi, merge, trage vreo 2-3 chefuri, se-mbată ca un porc, şi petrece până a doua zi dimineaţa, chestia asta alternând cu o ocazională ciocnire de ouă, acompaniată de urări. De aia, propun “Pe câmpul înverzit” ca o alternativă pentru cei nepăsători, care au uitat esenţialul din paşti.

În loc să petrecem şi noi un moment de reculegere (da, reculegere, că e vorba de moartea [urmat de învierea, e drept] cuiva), să ne amintim şi noi de adevăratul înţeles al paştelul şi să zicem, cu bună inimă, “Hristos a înviat”/”Adevărat a înviat”, noi întoarcem complet dea-ndoaselea scopul acestei sărbători - ca şi fariseii din templu, care l-au transformat într-o casă de vinderi. Şi dacă eu, care nici măcar nu am religie, pot să acord câteva minute celebrării acelui moment istoric, din respect, cel puţin, atunci sunt convins că puteţi şi voi.

M-am săturat de tradiţie! M-am săturat de îndobitocire!! M-am săturat de copii normali care ajung să se comporte ca nişte muieri ordinare, superstiţioase şi hi-faivisto-manelistice, cu ocazia paştelui; iar exemplu de mai jos e grăitor:

*cenzurat*: CRISTOS A INVIAT
whatever boy: askldhftwaerjkl
*cenzurat*: CE
*cenzurat*: ????
whatever boy: cut it off dude
*cenzurat*: CE
whatever boy: şi mai lasă CAPSUL
whatever boy: uite
whatever boy: în stânga tastaturii
*cenzurat*: ????
whatever boy: dacă te uiţi bine
whatever boy: este un butonaş
whatever boy: numit caps lock
whatever boy: l-ai apăsat din greşeală?
*cenzurat*: am inteles
whatever boy: bravo
whatever boy: =D>
*cenzurat*: Cristos a inviat
whatever boy: whtvr
whatever boy: bye

Apropo, am observat că ultimul post, ăla cu parcurul, împlineşte două luni de la creerea blogului. Două luni şi 8 posturi. 4 posturi pe lună. 1 post pe săptămână. Slab….

Hai, paşte fericit şi la mulţi ani! (cât mai e, că imediat e gata ziua)

-TO BE CONTINUED-

..deci chiar acum sunt la Biblioteca Judeţeană, să mă înscriu, şi fac live blogging de la locul faptei :D. Chestia e că sunt chiar în sala mare, în sala IMENSĂ a bibliotecii. Şi bă, ce biblotecăăăă! Rămâi mască.. mai bine ca la hotel de 5 stele.. cu covor roşu la intrare, garderobă obligatorie, totul pavat şi luxos, Europa FM pe fundal, vreo 20 computere performante, suberb! Şi după ce am dat 5 lei pentru înscriere (+buletinul părinţilor, sau aşa ceva, că eu nu am încă), mi-am luat un ceai de lămâie de la automat şi bloghez, în timp ce savurez ceaiul. Da, bloghez, chiar de la calc-ul ăsta, la care a trebuit să instalez, pe furiş, Firefox-ul (când nu se uita tanti, şi pen’ că internet explorer mergea greu) şi româna din control panel, asta înainte să ajut un bătrânel simpatic, care era pe internet, cum să “dea din imagine pagina asta, să rămână doar aia cu mailul”[: simplu, apeşi pe X-ul ăla de sus]. Şi de ce bloghez? De fericit.

Dar, pentru că mi-au expirat cele 15 minute gratis la internet ( în rest, o oră e 1,5 lei [cât o plăcintă], aşa că, haideţi aici, internauţilor obsedaţi ) şi trebuie să mă grăbesc. Ş i să şterg din history pagina asta. Şi căutarea pe gugăl. Şi adresa din bara de adrese, dacă e nevoie Şi tot. Că oricum am dat ctrl+scroll cât mai mic, să nu vadă picicarii amatori de CS / tantiile prezente ce aberez eu aici.

Nah, eu mă duc să caut ceva carte de Caragiale. Hai că vă salut şi pa.

PS: am mai scris de bibliotecă aici.